Schimbările climatice reprezintă un proces complex de modificare pe termen lung a elementelor climatice (temperatură, precipitaţii, creşterea frecvenţei şi intensităţii unor fenomene meteo extreme). Acestea sunt cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră generate de activitatea umană. Efectele lor au determinat dezechilibre în atmosferă şi au favorizat declanşarea efectului de seră.

Încălzirea globală este evidentă în toate observațiile științifice privind creșterea temperaturilor medii ale aerului și ale oceanelor. Suprafața gheții ce acoperă Oceanul Arctic (banchiza) s-a înjumătățit în ultimele patru decenii. Spre 2050, gheața arctică ar putea sa dispară complet în timpul verii, aruncând regiunea într-un regim climatic necunoscut.

Declararea urgenței climatice presupune asumarea de măsuri (la scară și viteză maximă) care să asigure cu prioritate protejarea vieții pe pământ și stabilizarea climei.

Fenomenul schimbărilor climatice este studiat de Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC). Acesta a fost înființat în 1988, sub egida Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) şi a Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei (OMM).

Sute de experți se reunesc, dezbat și sintetizează în rapoarte datele ştiinţifice, tehnice şi socio-economice privind schimbările climatice. Rapoartele IPCC sunt folosite pentru fundamentarea negocierilor internaţionale privind politicile climatice. În acest moment există consens între oamenii de știință, indiferent de națiune, că schimbările climatice sunt cauzate de om și se întâmplă cu o repeziciune alarmantă.

În ultimii 200 de ani, activități precum combustia resurselor fosile (cărbune, petrol, gaz), utilizarea solurilor (defrişări, degradarea pășunilor) și industria cimentului (faza de decarbonatare) au dus la creșterea CO2 din atmosferă.

Fluctuațiile concentrației de CO2 din atmosferă în ultimii 400.000 de ani: de la aproximativ 200 ppm („părți pe milion”) în perioadele glaciare, la aproximativ 280 ppm în perioadele interglaciare, mai calde. Din 1950, concentrația de CO2 are o creștere vertiginoasă, în 2013 depășind pragul simbolic de 400 ppm. În 2018 s-au înregistrat 415,26 părţi pe milion (ppm) de dioxid de carbon.

Molecula de CO2 are o durată de viaţă lungă: 100 de ani, uneori mai mult.

Până în prezent (2019), se înregistrează o încălzire medie de circa +1,1°C. Scenariile IPCC (al 5-lea Raport, 2014) prevăd creşterea temperaturilor medii globale cu până la +5,4°C la orizontul 2100, faţă de epoca preindustrială (1850-1900).

Nimeni nu știe cu exactitate. Ce știm e cum arăta Europa la -5°C, adică acum 22.000 – 14.000 de ani. Un ghețar cu până la 3 km grosime acoperea o parte semnificativă a continentului... Nivelul mărilor era cu 120 m mai scăzut, modificând profund zonele litorale... N-ați fi recunoscut fauna, flora...Tranziția de la clima glaciară la cea actuală sa realizat în circa 5.000 de ani. Ritmul schimbării climei în sec. XXI se anunță mult mai rapid.